Razboiul Tatăl Omului

Încă din timpuri străvechi omul îşi demonstrează încontinuu puterile, prin diferite fapte. Astfel majoritatea oamenilor posedă dorinţa de a conduce. De unde apar diferite calităţi, bune sau rele, aşa ca: lacomia, măreţia,făţărnicia,egoizmul ş.a.m.d. Războiul în sinea sa conţine cele mai oribile fapte, deoarece nu există război fără pagube, atît materiale cât şi omeneşti. De aici apare şi legătura între om şi război. Cu ajutorul războiului omul capătă putere. Iar cum am mai scris mai devreme, dorinţa puterii omul o are în singe, oriunde s-ar afla, oricine l-ar înconjura, în orice timp ar trăi. Vasăzică războiul e tatăl omului. Cât de tare n-am vrea înţelegerile între oameni vor exista întotdeauna, pentru că aşa e creată făptura omului, fiecare fiinţă fiind unică în felul său. Deci , anume războiul este tatăl omului deoarece unde nu ne-am uita observăm asemănări între război şi om, în fiecare fiinţă , cu sfîrcuri la urechi şi cu unghi late.(nişte criterii de demonstrare la întrebare “Eşti om?”)
În acest eseu apare şi părerea mea personală, oricum întregul eseu e părerea mea personală creată din mai multe pncte de vedere. În fine… războiul nu a adus, nu adduce, şi nici nu va aduce fericire. Dăcă e să socotim puţin.. luînd în vedere nişte statistici, în fiecare 2 minute undeva în lume izbucneşte un oarecare conflict, fie el militar sau altul. Deci în fiecare secundă chiar şi acum în timp ce eu scriu oamenii tot mor şi mor. Aşa e creată viaţa, oricum, viaţa fără probleme, fără eşec,tristeţe, pare o rutină plictisitoare. Dragostea şi războiul, aştia 2 ne conduc întotdeauna, măcar că nu vrem să recunoaştem asta. Lumea noastră seamănă mai mult ca o lume tehnică, asta dacă am privi printr-o parte a prismei, o parte mai grea-accesibilă. Noi suntem ca nişte maşini, naştem,trăim,murim, şi tot aşa..Cred că războiul e creat pentru a împărţi oamenii după tip, pentru ai clasifica , poate pentru ai estima, cît de cinstiţi, oneşti sunt. Dragostea e mama omului, iar războiul e tatăl, aşa cred eu, şi presupun că nu sunt singur. Cred că aşa e creată viaţa pentru a ţine un oarecare echilibru, doar cum am mai spus-o mai sus, viaţa perfectă nu există, şi dacă ar exista ... ce fel de viaţă mai e şi asta? unde soţul cu soţia nu se ceartă, unde copii nu pun mîna pe ţigări, unde toţi copii citesc cărţi )) ş.a.m.d la dracu, ăştia or fi nişte tocilari perfecţi xD Dacă aş spune că am terminat acest eseu atunci nu aş avea dreptate întrucît asta nu e drept, dar ca să fie drept eu aş mai scrie cîteva rînduri despre război. Dacă e să vorbesc cinstit nu mai am idei, dar las-că găsim inspiraţie.. Hai că am dat un search pe google la cuvântul război... şi cum credeţi ce am găsit?? Pe dracu... doar nişte porcării cum ar fi „Al treilea război Mondial se începe în 2010”)) Eu cred că războiul foloseşte oamenii ca pe nişte marionete, pentru ai umili, pentru ai strica, ca nuca de perete. Pentru ai folosi ca să distrugă întreaga omenire . Mdaa sună foooarte crazy, parcă-s Spielberg..) Revenim la eseu, tema războiului poate fi întîlnită oriunde, la TV, Internet , radio, etc. Războiul fiind un subiect foarte promiţător, doar cuvîntul război aduce milioane de dolari, acum închipuiţivă cât ar aduce războiul adevărat. Pentru că sunt la facultatea de matematică îmi voi permite să fac nişte calcule: aşa deci , se pune problema să demonstrez unui oarecare individ că războiul duce întotdeauna la rău , urmărim atent demonstrarea mea: Războiul = Bani+Timp ; după cum noi toţi ştim: Timpul = Bani ; din asta rezultă că: Război = (Bani) x (Bani) = Bani²; Deoarece „Banii sunt rădăcina răului” , rezultă că Banii = radical din Rău , unde rădacina înseamnă radical (pentru acei ce nu s-au prins din prima), de unde Războiul = (radical din Rău)², şi iată că am şi ajuns la formula că Războiul = Rău. Acum sper că nu se va găsi nici un individ care m-ar contrazice, deoarce asta e un lucru demonstrat, chiar şi de mine, un matematician nu prea matimatician)) Hmm, şi acum să încercăm să înlocuim cuvîntul război cu „Om” şi evrica! Observăm o asemănare prea evidentă ca să nu o luăm în seamă, o asemănare de parcă războiul ar fi tatăl omului, dar stai, ca să vezi , titlul eseului meu este chiar ăsta. [punct]